Decizia ICCJ nr.22/2015: Angajatorii care comercializeaza produse nealimentare cu amanuntul, in centre comerciale, pot desfasura activitate in zilele de sarbatoare legala daca acorda salariatilor drepturile cuvenite

Decizia Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr. 22/2015, publicata in Monitorul Oficial nr.876 din 24 noiembrie 2015, stabileste ca fapta angajatorului de a desfasura activitati de comercializare cu amanuntul a produselor nealimentare in punctele de lucru din centrele comerciale, in zilele de sarbatori legale prevazute de art. 139 alin. (1) din Codul muncii, nu intruneste elementele constitutive ale contraventiei, atunci cand angajatorul si-a indeplinit obligatiile prevazute de art. 142 din acelasi act normativ si anume compensarea cu timp liber corespunzator in urmatoarele 30 de zile sau, in cazul in care din motive justificate nu se acorda zile libere, un spor la salariu ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru.

Dosar nr. 18/2015
Iulia Cristina Tarcea – vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele completului
Lavinia Curelea – presedintele Sectiei I civile
Roxana Popa – presedintele delegat al Sectiei a II-a civile
Ionel Barba – presedintele Sectiei de contencios administrativ si fiscal
Mirela Sorina Popescu – presedintele Sectiei penale
Doina Duican – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Zoita Milasan – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Emanuel Albu – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal, judecator-raportor
Luiza Maria Paun – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Simona Camelia Marcu – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Eugenia Marin – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Iuliana Maiereanu – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Carmen Sirbu – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Angelica Denisa Stanisor – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Viorica Trestianu – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Dana larina Vartires – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal, judecator-raportor
Liliana Visan – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal, judecator-raportor
Cezar Hincu – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Iuliana Riciu – judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Andreia Liana Constanda – judecator la Sectia I-a civila
Viorica Cosma – judecator la Sectia I-a civila
Marian Buda – judecator la Sectia a II-a civila
Iulia Manuela Cirnu – judecator la Sectia a II-a civila
Simona Daniela Encean – judecator la Sectia penala
Mariana Ghena – judecator la Sectia penala

Completul competent sa judece recursul in interesul legii ce formeaza obiectul Dosarului nr. 18/2015 este legal constituit, conform dispozitiilor art. 516 alin. (1) din Codul de procedura civila si art. 271 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
Sedinta completului este prezidata de doamna judecator Iulia Cristina Tarcea, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna procuror Antonia Eleonora Constantin.
La sedinta de judecata participa Aurel Segarceanu, magistrat-asistent desemnat in conformitate cu dispozitiile art. 273 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare. Inalta Curte de Casatie si Justitie – Completul competent sa judece recursul in interesul legii a luat in examinare recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie privind interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 141 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, raportat la art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv daca fapta angajatorului de a desfasura activitati de comercializare cu amanuntul a produselor nealimentare in punctele de lucru din centrele comerciale, in zilele de sarbatori legale prevazute de art. 139 alin. (1) din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, intruneste elementele constitutive ale contraventiei prevazute de art. 260 alin. (1) lit. g) din acelasi cod, atunci cand angajatorul si-a indeplinit obligatiile prevazute de art. 142 din acest act normativ.
Magistratul-asistent prezinta referatul, aratand ca la dosarul cauzei au fost depuse hotarari judecatoresti, prin care problema de drept ce formeaza obiectul recursului in interesul legii a fost solutionata diferit, precum si raportul comun intocmit de judecatorii-raportori.
Doamna judecator Iulia Cristina Tarcea, presedintele completului de judecata, constatand ca nu exista chestiuni prealabile sau exceptii, acorda cuvantul reprezentantului procurorului general pentru sustinerea recursului in interesul legii.
Reprezentantul procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sustine recursul in interesul legii, punand concluzii pentru admiterea acestuia si pronuntarea unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 141 din Legea nr. 53/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, raportat la art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, in sensul ca fapta angajatorului de a desfasura activitati de comercializare cu amanuntul a produselor nealimentare in punctele de lucru din centrele comerciale, in zilele de sarbatori legale prevazute de art. 139 alin. (1) din Legea nr. 53/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, nu intruneste elementele constitutive ale contraventiei prevazute de art. 260 alin. (1) lit. g) din aceasta lege, atunci cand angajatorul si-a indeplinit obligatiile prevazute de art. 142 din acelasi act normativ.
Presedintele completului de judecata, doamna judecator Iulia Cristina Tarcea, declara dezbaterile inchise, iar completul de judecata ramane in pronuntare asupra recursului in interesul legii.

INALTA CURTE,

deliberand asupra recursului in interesul legii, constata urmatoarele:

I. Problema de drept care a generat practica neunitara
1. Recursul in interesul legii vizeaza interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 141 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, raportat la art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, respectiv daca fapta angajatorului de a desfasura activitati de comercializare cu amanuntul a produselor nealimentare in punctele de lucru din centrele comerciale, in zilele de sarbatori legale prevazute de art. 139 alin. (1) din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, intruneste elementele constitutive ale contraventiei prevazute de art. 260 alin. (1) lit. g) din acelasi cod, atunci cand angajatorul si-a indeplinit obligatiile prevazute de art. 142 din acest act normativ.

2. Dispozitiile legale relevante si a caror interpretare a generat practica neunitara sunt urmatoarele: Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare: „Art. 260. – (1) Constituie contraventie si se sanctioneaza astfel urmatoarele fapte: (…) g) incalcarea de catre angajator a prevederilor art. 139 si 142 (…)”
„Art. 139. – (1) Zilele de sarbatoare legala in care nu se lucreaza sunt:
– 1 si 2 ianuarie;
– prima si a doua zi de Pasti;
– 1 mai;
– prima si a doua zi de Rusalii;
– Adormirea Maicii Domnului;
– 30 noiembrie – Sfantul Apostol Andrei cel Intai chemat, Ocrotitorul Romaniei;
– 1 decembrie;
– prima si a doua zi de Craciun;
– doua zile pentru fiecare dintre cele 3 sarbatori religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decat cele crestine, pentru persoanele apartinand acestora.
(2) Acordarea zilelor libere se face de catre angajator.”

„Art. 140. – Prin hotarare a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unitatile sanitare si pentru cele de alimentatie publica, in scopul asigurarii asistentei sanitare si, respectiv, al aprovizionarii populatiei cu produse alimentare de stricta necesitate, a caror aplicare este obligatorie.”

„Art. 141. – Prevederile art. 139 nu se aplica in locurile de munca in care activitatea nu poate fi intrerupta datorita caracterului procesului de productie sau specificului activitatii.”

„Art. 142. – (1) Salariatilor care lucreaza in unitatile prevazute la art. 140, precum si la locurile de munca prevazute la art. 141 li se asigura compensarea cu timp liber corespunzator in urmatoarele 30 de zile.
(2) In cazul in care, din motive justificate, nu se acorda zile libere, salariatii beneficiaza, pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala, de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru.”

Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare:

„Art. 8. – Structurile de vanzare cu amanuntul si cele in care se presteaza servicii de piata pot fi deschise publicului in toate zilele saptamanii. Fiecare comerciant isi stabileste orarul de functionare cu respectarea prevederilor inscrise in legislatia muncii si cu conditia respectarii reglementarilor in vigoare privind linistea si ordinea publica si in conformitate cu solicitarile autoritatilor administratiei publice locale privind continuitatea unor activitati comerciale sau de prestari de servicii, in functie de necesitatile consumatorilor.”

II. Examenul jurisprudential
3. Prin recursul in interesul legii se arata ca in practica judiciara nu exista un punct de vedere unitar cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor legale mentionate.

III. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti
A. Unele instante au considerat ca fapta angajatorului de a desfasura activitati de comercializare a produselor nealimentare in punctele de lucru din centrele comerciale in zilele de sarbatori legale nu intruneste elementele constitutive ale contraventiei prevazute de art. 260 alin. (1) lit. g) din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

4. In motivarea acestei solutii au fost invocate dispozitiile Codului muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare – art. 139 alin. (1), care prevad zilele de sarbatoare legala, in care nu se lucreaza; art. 142 alin. (1), potrivit carora salariatilor care lucreaza in unitatile prevazute de lege si la locurile de munca in care activitatea nu poate fi intrerupta datorita caracterului procesului de productie sau specificului activitatii li se asigura compensarea cu timp liber corespunzator in urmatoarele 30 de zile; art. 142 alin. (2), conform carora in cazul in care, din motive justificate, nu se acorda zile libere, salariatii beneficiaza, pentru munca prestata in zilele de sarbatoare legala, de un spor la salariul de baza ce nu poate fi mai mic de 100% din salariul de baza corespunzator muncii prestate in programul normal de lucru.

5. Interpretand sintagma „specificul activitatii”, prevazuta de art. 141 din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, prin prisma contextului social si economic existent, s-a apreciat ca aceasta priveste o serie larga de unitati si locuri de munca, respectiv cele din transporturi (aeriene, navale, terestre), telecomunicatii, domeniul sanitar si de asistenta sociala, al aprovizionarii populatiei cu gaze, energie electrica, apa, caldura, alimente, comertul cu amanuntul si de deservire a populatiei, din aceasta ultima categorie facand parte magazinele, centrele comerciale, restaurantele.

6. In sprijinul acestei opinii s-au retinut si dispozitiile art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, potrivit carora structurile de vanzare cu amanuntul si cele in care se presteaza servicii de piata pot fi deschise publicului in toate zilele saptamanii, prin urmare si in zilele de sarbatori legale, cu respectarea prevederilor Codului muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, privind durata timpului de munca, a repaosului saptamanal, compensarea cu zile libere sau in bani, situatii in care angajatorul trebuie sa faca dovada indeplinirii obligatiilor prevazute de art. 142 din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

B. Alte instante au apreciat ca activitatea de comercializare a produselor nealimentare in zilele de sarbatori legale intruneste elementele constitutive ale contraventiei prevazute de art. 260 alin. (1) lit. g) din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, indiferent daca angajatorul si-a indeplinit obligatiile prevazute de art. 142 din acelasi act normativ, acest din urma aspect fiind avut in vedere doar in ceea ce priveste individualizarea sanctiunii aplicate.

7. In sprijinul acestei solutii s-a retinut ca, potrivit prevederilor art. 141 din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitiile art. 139 din acelasi act normativ nu se aplica in locurile de munca in care activitatea nu poate fi intrerupta datorita caracterului productiei sau specificului activitatii; or, pentru activitatea de comercializare a produselor nealimentare nu se verifica niciuna din ipotezele avute in vedere de legiuitor prin art. 139.

8. Raportat la caracterul imperativ al dispozitiilor art. 139 din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si la dispozitiile art. 38 din acelasi act normativ, potrivit carora salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege, rezulta ca orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate.

9. Acordarea de zile libere corespunzatoare si/sau a sporului cuvenit pentru cei care desfasoara activitate in zilele de sarbatoare legala nu poate constitui un argument, intrucat aceste modalitati de compensare au fost reglementate numai pentru categoriile de unitati prevazute la art. 140 si 141 din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

10. De asemenea, nici eventualul acord al angajatilor privind prestarea activitatii in zilele de sarbatoare legala nu poate fi luat in considerare, decat sub aspectul individualizarii sanctiunii aplicate.

IV. Opinia procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie
11. Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, autorul sesizarii, a apreciat ca fiind in acord cu litera si spiritul legii solutia acelor instante care au considerat ca fapta angajatorului de a desfasura activitati de comercializare a produselor nealimentare in punctele de lucru din centrele comerciale, in zilele de sarbatori legale prevazute de art. 139 alin. (1) din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, nu intruneste elementele constitutive ale contraventiei prevazute de art. 260 alin. (1) lit. g) din acelasi cod, atunci cand acesta si-a indeplinit obligatiile prevazute de art. 142 din actul normativ in discutie.

12. Punctul de vedere exprimat de procurorul general se intemeiaza pe interpretarea sistematica a dispozitiilor legale incidente, din care autorul sesizarii arata ca se desprinde regula generala potrivit careia, pe durata sarbatorilor legale, salariatii nu presteaza activitate, regula de la care legiuitorul a instituit, insa, si exceptiile prevazute in cuprinsul art. 140 si 141 din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

13. Autorul sesizarii apreciaza ca sintagma „specificul activitatii”, continuta de art. 141 din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, trebuie interpretata in sensul dispozitiilor art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si pct. 6 si7 din Normele metodologice de aplicare Ordonantei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 333/2003, retinand, din aceasta perspectiva, ca activitatea de comercializare a produselor nealimentare in centrele comerciale prezinta un caracter specific si poate fi circumscrisa situatiilor de exceptie instituite prin art. 141 din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, in care nu sunt aplicabile prevederile art. 139 din acelasi cod. In aceasta situatie, insa, angajatorul este obligat sa acorde salariatului drepturile prevazute de art. 142 din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.

V. Raportul asupra recursului in interesul legii
14. Raportul cuprinde solutiile date de instantele judecatoresti problemei de drept si argumentele pe care se fundamenteaza acestea, evoca doctrina cu privire la materia supusa analizei si constata ca problema de drept in discutie nu se regaseste in doctrina si jurisprudenta Curtii Constitutionale si nici a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, deoarece litigiile cu acest obiect nu intra in competenta de solutionare a instantei supreme.

15. Raportul propune un proiect de solutie de admitere a recursului in interesul legii, in sensul ca fapta angajatorului de a desfasura activitati de comercializare a produselor nealimentare in punctele de lucru din centrele comerciale, in zilele de sarbatori legale prevazute de art. 139 alin. (1) din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, nu intruneste elementele constitutive ale contraventiei prevazute de art. 260 alin. (1) lit. g) din acelasi cod, atunci cand angajatorul si-a indeplinit obligatiile prevazute de art. 142 din actul normativ in discutie.
VI. Inalta Curte de Casatie si Justitie

16. Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost investita, pe calea recursului in interesul legii, cu pronuntarea unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 141 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, raportat la art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si serviciilor de piata, republicata, respectiv daca fapta angajatorului de a desfasura activitati de comercializare cu amanuntul a produselor nealimentare in punctele de lucru din centrele comerciale, in zilele de sarbatori legale prevazute de art. 139 alin. (1) din Codul muncii, republicat, intruneste elementele constitutive ale contraventiei prevazute de art. 260 alin. (1) lit. g) din acelasi cod, atunci cand angajatorul si-a indeplinit obligatiile prevazute de art. 142 din acest act normativ.

17. Potrivit dispozitiilor art. 141 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (denumita in continuare, in cuprinsul prezentei decizii, Codul muncii), a caror interpretare si aplicare constituie obiectul sesizarii, „Prevederile art. 139 nu se aplica in locurile de munca in care activitatea nu poate fi intrerupta datorita caracterului procesului de productie sau specificului activitatii”.

18. Conform prevederilor art. 139 din acelasi cod, „Zilele de sarbatoare legala in care nu se lucreaza sunt: 1 si 2 ianuarie; prima si a doua zi de Pasti; 1 mai; prima si a doua zi de Rusalii; Adormirea Maicii Domnului; 30 noiembrie – Sfantul Apostol Andrei cel Intai chemat, Ocrotitorul Romaniei; 1 decembrie; prima si a doua zi de Craciun; doua zile pentru fiecare dintre cele 3 sarbatori religioase anuale, declarate astfel de cultele religioase legale, altele decat cele crestine, pentru persoanele apartinand acestora” (alin. 1), iar „Acordarea zilelor libere se face de catre angajator” (alin. 2).

19. De asemenea, potrivit art. 260 alin. (1) lit. g) din Codul muncii, „Constituie contraventie si se sanctioneaza astfel urmatoarele fapte: (…) incalcarea de catre angajator a prevederilor art. 139 si 142 (…)”.

20. Dispozitiile art. 139 alin. (1) din Codul muncii statueaza, asadar, regula, potrivit careia, pe durata sarbatorilor legale, salariatii nu presteaza activitate.

21. De la aceasta regula, legiuitorul a instituit, insa, si exceptii, care sunt prevazute in cuprinsul art. 140 si 141 din Codul muncii.

22. Astfel, conform art. 140, „Prin hotarare a Guvernului se vor stabili programe de lucru adecvate pentru unitatile sanitare si pentru cele de alimentatie publica, in scopul asigurarii asistentei sanitare si, respectiv, al aprovizionarii populatiei cu produse alimentare de stricta necesitate, a caror aplicare este obligatorie”, iar potrivit art. 141 „Prevederile art. 139 nu se aplica in locurile de munca in care activitatea nu poate fi intrerupta datorita caracterului procesului de productie sau specificului activitatii”.

23. Cum „activitatile de comercializare cu amanuntul a produselor nealimentare”, vizate de sesizarea formulata in cauza, nu se regasesc intre cele exceptate conform art. 140 din Codul muncii, esential pentru dezlegarea problemei de drept supusa analizei este interpretarea sintagmelor „caracterului procesului de productie” si „specificului activitatii”, utilizate de legiuitor in cuprinsul art. 141 din Codul muncii, pentru a stabili daca activitatile respective se incadreaza in aceasta a doua categorie de activitati, exceptate de la aplicarea prevederilor art. 139 din Codul muncii.

24. In lipsa unei definitii legale a celor doua expresii utilizate de Codul muncii vor fi avute in vedere abordarile teoretico-conceptuale oferite de catre literatura de specialitate, in care s-a aratat ca, in mod traditional, prin sintagma „caracterul procesului de productie” sunt vizate unitatile sau locurile de munca cunoscute sub denumirea generica „cu foc continuu”, adica acelea care detin instalatii, utilaje ori masini cu grad ridicat de pericol in exploatare, respectiv fabricile, uzinele, sectiile, sectoarele, atelierele sau alte compartimente de productie similare care au in dotare astfel de mijloace, iar sintagma „specificul activitatii” priveste o gama larga de unitati si locuri de munca, si anume cele din transporturi aeriene, navale, terestre, telecomunicatii, domeniul sanitar si de asistenta sociala, al aprovizionarii populatiei cu gaze, energie electrica, apa, caldura, alimente, comertul cu amanuntul si de deservire a populatiei (magazine, mall-uri, restaurante etc.).

25. Raportat la acceptiunea doctrinala a celor doua sintagme, rezulta ca interpretarea acestora trebuie sa fie supla, adaptata realitatilor societatii la un moment dat, in legatura directa cu natura si diversitatea activitatilor sociale si economice si cu stadiul dezvoltarii tehnologiei, fiind indeobste admis ca o redactare limitativa a unei prevederi legale ar putea conduce la o rigiditate excesiva in aplicarea acesteia.

26. In sprijinul acestei interpretarii vin, de altfel, si dispozitiile art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (denumita in continuare Ordonanta Guvernului nr. 99/2000), si pct. 6 si 7 din Normele metodologice de aplicare a acestui din urma act normativ, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 333/2003, conform carora:

27. Ordonanta Guvernului nr. 99/2000: „Art. 8. – Structurile de vanzare cu amanuntul si cele in care se presteaza servicii de piata pot fi deschise publicului in toate zilele saptamanii. Fiecare comerciant isi stabileste orarul de functionare cu respectarea prevederilor inscrise in legislatia muncii si cu conditia respectarii reglementarilor in vigoare privind linistea si ordinea publica si in conformitate cu solicitarile autoritatilor administratiei publice locale privind continuitatea unor activitati comerciale sau de prestari de servicii, in functie de necesitatile consumatorilor.”

28. Normele metodologice de aplicare a Ordonantei Guvernului nr. 99/2000, aprobate prin Hotararea Guvernului nr. 333/2003:

„6. Pentru continuitatea unor activitati comerciale sau de prestari de servicii, in functie de necesitatile consumatorilor, consiliul local poate stabili orare de functionare prin regulamentele elaborate pentru exercitarea activitatilor de comercializare in zone publice.
7. In cazul centrelor comerciale orarul de functionare este stabilit de administratorul centrului, in functie de necesitatile consumatorilor si cu consultarea comerciantilor care isi desfasoara activitatea in acestea.”

29. Prevazand drept criterii de apreciere „continuitatea unor activitati comerciale sau de prestari de servicii” si „necesitatile consumatorilor”, dispozitiile normative citate lasa comerciantilor si autoritatilor administratiei publice locale posibilitatea stabilirii unui orar de functionare specific, in toate zilele saptamanii, cu conditia respectarii prevederilor inscrise in legislatia muncii.

30. Interpretand, in acest context, sintagma „specificul activitatii”, continuta de art. 141 din Codul muncii, prin prisma actualelor conditii socioeconomice si raportat la conduita consumatorilor, se poate concluziona ca activitatea de comercializare a produselor nealimentare in centrele comerciale prezinta un caracter specific si poate fi circumscrisa situatiilor de exceptie instituite prin aceasta norma legala, in care nu sunt aplicabile prevederile art. 139 din acelasi cod.

31. Continuand rationamentul, raportat la conditia respectarii prevederilor inscrise in legislatia muncii, prevazuta de art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000, devin aplicabile dispozitiile art. 142 din Codul muncii, care obliga angajatorul sa asigure salariatului compensarea muncii prestate in zilele de sarbatori legale cu timp liber corespunzator sau, in subsidiar, sa acorde compensarea baneasca prevazuta de lege.

32. Din aceasta perspectiva, analizand continutul constitutiv al contraventiei prevazute si sanctionate de art. 260 alin. (1) lit.g) din Codul muncii, sub aspectul laturii sale materiale, se observa ca aceasta este reprezentata de conduita omisiva a angajatorului de a nu acorda salariatului zilele de sarbatori legale, in situatia in care caracterul procesului de productie sau specificul activitatii nu justifica prestarea muncii in aceste zile, pe de o parte, respectiv de a nu acorda compensarile prevazute de art. 142 din acelasi cod, in situatia cand circumstantele obiective mentionate mai sus au impus sau, dupa caz, au justificat prestarea muncii in aceste zile, pe de alta parte.

33. Asadar, in masura in care specificul activitatii a determinat prestarea muncii in zilele de sarbatori legale, nu se poate retine in sarcina angajatorului savarsirea contraventiei sub forma incalcarii art. 139 din Codul muncii, ci doar sub forma incalcarii art. 142 din acelasi act normativ, daca acesta nu face dovada ca a acordat salariatului drepturile prevazute de aceste din urma dispozitii legale.

34. In legatura cu aceasta din urma ipoteza, ce constituie, practic, obiectul prezentului recurs in interesul legii, atunci cand angajatorul – caruia ii revine sarcina probei potrivit art. 47 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 180/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, raportat la art. 249 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila, republicata – face dovada ca si-a indeplinit obligatiile prevazute de art. 142 din Codul muncii, fapta sa nu intruneste elementele constitutive ale contraventiei prevazute de art. 260 alin. (1) lit. g) din aceleasi act normativ.

35. Aceasta modalitate de interpretare si aplicare a legii asigura un just echilibru intre situatiile obiective – care impun continuitatea activitatii comerciale in zilele de sarbatori legale, in functie de necesitatile consumatorilor – si imperativul respectarii drepturilor prevazute de lege in favoarea salariatilor si a masurilor de protectie a acestora.

36. Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 517 alin. (1) cu referire la art. 514 din Codul de procedura civila,

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

In numele legii
DECIDE:

Admite recursul in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si, in consecinta: In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 141 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, raportat la art. 8 din Ordonanta Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor si servicii lor de piata, republicata, stabileste ca fapta angajatorului de a desfasura activitati de comercializare cu amanuntul a produselor nealimentare in punctele de lucru din centrele comerciale, in zilele de sarbatori legale prevazute de art. 139 alin. (1) din Le gea nr. 53/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, nu intruneste elementele constitutive ale contraventiei pr evazute de art. 260 alin. (1) lit. g) din aceasta lege, atunci cand angajatorul si-a indeplinit obligatiile prevazute de art. 142 din acelasi act normativ.

Obligatorie, potrivit dispozitiilor art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila.

Pronuntata, in sedinta publica, astazi, 19 octombrie 2015.

VICEPRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE IULIA
CRISTINA TARCEA

Magistrat-asistent,
Aurel Segarceanu

(Visited 240 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published.


9 + = fourteen

Close
Vrei sa fii la curent cu informatiile din domeniul legislatiei muncii, fiscalitatii? Sa ai acces gratuit la spete rezolvate?

Inscrie-te acum la newsletterul Contabun.ro. 4.694 de persoane fizice si juridice ne-au acordat deja increderea lor.