Angajatorul poate retine din salariul angajatului demisionar cheltuielile cu formarea profesionala?

Vom analiza in materialul ce urmeaza daca angajatorul poate stipula in actul aditional la contractul de munca o prevedere prin care salariatul, care beneficiaza de formare profesionala platita de angajator, se angajeaza sa renunte la o parte din salariu, in cazul in care isi da demisia inainte de termenul stabilit prin acordul partilor, pentru a acoperi cheltuielile angajatorului cu pregatirea sa profesionala.

Vezi aici lucrarile din Libraria contabun.ro

Potrivit art.198 din Codul muncii, salariatii care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesionala la initiativa si pe cheltuiala angajatorului nu pot avea initiativa incetarii contractului individual de munca pentru o perioada stabilita prin act aditional.

Durata obligatiei salariatului de a presta munca in favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesionala, precum si orice alte aspecte in legatura cu obligatiile salariatului, ulterioare formarii profesionale, se stabilesc prin act aditional la contractul individual de munca.

Nerespectarea de catre salariat a dispozitiei prevazute mai sus determina obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregatirea sa profesionala, proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita conform actului aditional la contractul individual de munca.

Aceasta obligatie revine si salariatilor care au fost concediati in perioada stabilita prin actul aditional, pentru motive disciplinare, sau al caror contract individual de munca a incetat ca urmare a arestarii preventive pentru o perioada mai mare de 60 de zile, a condamnarii printr-o hotarare judecatoreasca definitiva pentru o infractiune in legatura cu munca lor, precum si in cazul in care instanta penala a pronuntat interdictia de exercitare a profesiei, temporar sau definitiv.

Referitor la acordul salariatului de a i se retine o parte din salariu in cazul in care acesta are initiativa incetarii contractului de munca, Codul muncii prevede la art.38 ca salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate.

Iar la art. 39 alin.(1) lit a) din Cod regasim dreptul salariatului la salarizare.

Nicio retinere din salariu nu poate fi operata, in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege. Retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila (art.169 din Codul muncii).

Acceptarea fara rezerve a unei parti din drepturile salariale sau semnarea actelor de plata in astfel de situatii nu poate avea semnificatia unei renuntari din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin in integralitatea lor, potrivit dispozitiilor legale sau contractuale (art.170 din Codul muncii).

Prin urmare, o astfel de prevedere stipulata in actul aditional la contractul de munca este lovita de nulitate. Angajatorul poate sa recupereze de la salariat cheltuielile cu pregatirea profesionala a acestuia, proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita conform actului aditional la contractul de munca, in instanta.

(Visited 315 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published.


five + 7 =

Close
Vrei sa fii la curent cu informatiile din domeniul legislatiei muncii, fiscalitatii? Sa ai acces gratuit la spete rezolvate?

Inscrie-te acum la newsletterul Contabun.ro. 4.487de persoane fizice si juridice ne-au acordat deja increderea lor.