Curtea de Apel Bucuresti: Decizia de constatare a incetarii CIM prin acordul partilor nu este o decizie de concediere

Curtea de Apel Bucuresti a stabilit prin Decizia nr.5309 pronuntata in data de 19 noiembrie 2019 ca numai acordul de incetare este un act bilateral, care necesita acordul de vointa al ambelor parti, in timp ce actul de incetare concretizat in Decizia angajatorului de incetare a contractului individual de munca al salariatului in temeiul prevederilor art. 55 lit. b) din Legea nr. 53/2003 (Codul muncii), ramane un act unilateral al angajatorului privind incetarea contractului individual de munca, cu singura conditie ca acesta sa aiba la baza manifestarea de vointa a salariatului de a inceta raporturile de munca.

Totodata, in nici una din situatiile in care incetarea contractului individual de munca intervine din initiativa ambelor parti, sau chiar din initiativa doar a salariatului, nu este necesar ca decizia de incetare a contractului individual de munca sa fie semnata sau insusita de salariatul al carui contract individual de munca inceteaza.

*(EDITABIL) Regulament intern: model si documente conexe, actualizat la zi
*(EDITABIL) Revisal – ghid practic de completare si transmitere, actualizat la zi
*(EDITABIL) Dosarul personal al salariatului – acte, modele si formulare necesare, actualizat la zi

De altfel, cu titlu de exemplu, Curtea retine ca si in cazul cererii de demisie a salariatului, desi este necesar actul unilateral de vointa al salariatului manifestat in scris, simpla inregistrare a unei cereri de demisie nu produce in sine incetarea contractului individual de munca al salariatului fiind necesara emiterea unei decizii de catre angajator pentru constatarea intervenirii demisiei salariatului dupa implinirea termenului de preaviz, cata vreme, pe durata termenului de preaviz contractul individual de munca continua sa-si produca toate efectele cu consecinta posibilitatii incetarii contractului individual de munca prin intervenirea unor alte cauze de incetare, in pofida existentei cererii de demisie a salariatului (de exemplu, poate inceta prin concediere disciplinara in temeiul prevederilor art. 61 litera a) din Codul muncii, poate inceta ca urmare a unei cauze de incetare de drept a contractului individual de munca: decesul salariatului, pensionarea pentru limita de varsta, expirarea termenului contractului individual de munca incheiat pe durata determinata, etc., poate inceta prin acordul partilor in temeiul prevederilor art. 55 litera b) din Codul muncii) astfel incat, emiterea unei decizii prin care angajatorul constata incetarea contractului de munca al salariatului prin efectul demisiei acestuia la expirarea termenului de preaviz, potrivit prevederilor art. 81 alin. 7 din Codul muncii, este necesara si in acest caz.

Aceleasi sunt ratiunile pentru care angajatorul emite si un act de constatare a incetarii prin acordul partilor a contractului individual de munca (sau chiar de drept, fata de textul art. 56 alineatul 2 din Codul muncii), insa lipsa semnaturii salariatului de pe aceste acte nu le transforma in decizii de concediere.

Curtea retine ca atat timp cat dispozitiile Codului muncii nu prevad o procedura de urmat in cazul incetarii contractului de munca prin acordul partilor, angajatorul poate lua decizia de a adopta acest act unilateral exclusiv in scopul respectarii procedurilor sale interne. Acest aspect nu poate duce, insa, la modificarea temeiului juridic al incetarii contractului de munca intrucat, in acest mod, nu s-ar da prevalenta vointei reale a partilor.

Totodata, Curtea retine ca in lipsa unor cerinte de forma obligatorii ale actului de incetare a unui contract de munca in baza art. 55 lit. b) din Codul muncii, este indeobste admis ca aceasta trebuie sa cuprinda cauza de incetare si temeiul juridic al actului, data semnatura emitentului cat si aspectele/elementele in legatura cu incetarea asupra carora partile convin.

In plus, fiind o masura a angajatorului supusa controlului judecatoresc pe calea contestatiei/cererii prevazute de art. 268 alin. 1 litera a) din Codul muncii si art. 211 litera a) din Legea nr. 62/2011, texte de lege care reglementeaza cererea privind contestarea deciziilor sau masurilor unilaterale ale angajatorului privind incetarea contractului individual de munca, texte de lege care se aplica atat in cazul deciziilor de concediere dar si in cazul celorlalte decizii emise de angajator privind incetarea contractului individual de munca, este evident ca angajatorul urmeaza sa indice termenul in care actul poate fi contestat cat si instanta judecatoreasca competenta, astfel incat, sub nici o forma nu se poate aprecia ca inserarea acestor mentiuni este straina de natura actului emis.

Decizia Curtii de Apel Bucuresti nr. 5309 din 19 noiembrie 2019 poate fi consultata aici.

(Visited 713 times, 1 visits today)

Leave a Reply

Your email address will not be published.