Contractul individual de munca pe durata determinata reprezinta o exceptie de la regula generala care presupune incheierea unui contract de munca pe durata nedeterminata, legiuitorul venind astfel in sprijinul unui angajator care, pentru anumita perioada de timp, in conditiile strict prevazute de lege, are nevoie de un numar mai mare de salariati.
Durata concreta a contractului trebuie sa faca obiectul informarii, iar ulterior trebuie sa se regaseasca in contractul individual de munca, cu precizarea situatiei care a determinat sau permite incheierea unui astfel de contract.
Lucratorii care au incheiate contracte de munca pe perioada determinata se bucura de aceleasi drepturi si au aceleasi obligatii pe care le au si lucratorii incadrati pe perioada nedeterminata.
Pentru verificarea aptitudinilor salariatului, partile pot stabili o perioada de proba, avand durata maxima limitata in functie de durata contractului.
Durata maxima a unui astfel de contract, dar si interdictia de a prelungi oricat, prin acte succesive, un astfel de raport de munca, sunt aspectele cele mai importante ale acestui tip de contract. Astfel, potrivit Codului muncii, un astfel de contract nu poate fi incheiat pe o perioada mai mare de 36 de luni.
Intre aceleasi parti se pot incheia succesiv cel mult 3 contracte individuale de munca pe durata determinata.
Contractele individuale de munca pe durata determinata incheiate in termen de 3 luni de la incetarea unui contract de munca pe durata determinata sunt considerate contracte succesive si nu pot avea o durata mai mare de 12 luni fiecare.
Fiind o exceptie, regulile care stau la baza contractului de munca pe durata determinata sunt diferite si in cazul efectelor suspendarii acestuia. Astfel, in cazul in care termenul se implineste in perioada in care contractual este suspendat (oricare ar fi motivul), incetarea de drept va produce efecte.
Ca urmare, in situatia unui contract de munca pe perioada determinata, raportul de munca inceteaza de drept la sfarsitul perioadei pentru care a fost incheiat.
La finalul perioadei pentru care a fost incheiat contractul de munca, partile pot, de comun acord si in situatiile prevazute de lege, fie sa prelungeasca valabilitatea acestuia, fie sa-l transforme intr-un contract individual de munca pe durata nedeterminata.
Important de retinut! Nu exista un drept al salariatului de prelungire a contractului dupa data expirarii indiferent de situatia in care se afla (concediu medical, concediu pentru cresterea copilului pana la 2 ani, concediu de maternitate, etc.).
Referitor la durata concediului de odihna anual, aceasta este egala cu cea de care beneficiaza salariatii comparabili, insa numarul de zile de concediu la care salariatul are dreptul va fi calculat in functie de perioada pentru care a fost incheiat contractul atunci cand aceasta este mai mica de 12 luni.
Chiar daca initial a optat pentru ocuparea unui loc de munca pe durata determinata, salariatul respectiv are dreptul de a fi informat de catre angajator despre locurile de munca vacante sau care vor deveni vacante, corespunzatoare pregatirii profesionale, si i se va asigura accesul la aceste locuri de munca in conditii egale cu cele ale salariatilor angajati cu contract individual de munca pe perioada nedeterminata. Aceasta informare se face printr-un anunt afisat la sediul angajatorului.
In ceea ce priveste concedierea si demisia, se aplica aceleasi reguli ca in cazul contractelor pe perioada nedeterminata. Pot exista motive pentru care un contract sa inceteze inainte ca perioada sa expire, cu conditia incadrarii termenului de preaviz in durata contractului.
Sursa: ITM Salaj
(Visited 297 times, 1 visits today)
Leave a Reply