contabun.ro

In sedinta din data de 8 aprilie 2025, Curtea Constitutionala, in cadrul controlului de constitutionalitate a posteriori, cu unanimitate de voturi, a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza a II-a prima ipoteza din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, in redactarea ulterioara Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 96/2018 si dispozitiile art. 56 alin. (1) lit. c) teza a II-a prima ipoteza din Legea nr. 53/2003, in redactarea ulterioara Legii nr. 93/2019 sunt neconstitutionale.

In esenta, Curtea a retinut ca, in mod contrar prevederilor constitutionale ale art. 147 alin. (1), (2) si (4), referitoare la efectele obligatorii ale deciziilor Curtii Constitutionale, prin modificarile aduse de art. IV pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 96/2018, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 93/2019, solutia legislativa declarata neconstitutionala prin Decizia nr. 759 din 23 noiembrie 2017 a fost preluata, in continuare, in continutul art. 56 alin. (1) lit. c) teza a II-a prima ipoteza, perpetuand astfel efectele neconstitutionale constate anterior.

Comunicatul CCR poate fi consultat aici: https://www.ccr.ro/comunicat-de-presa-8-aprilie-2025/

Astfel, a fost declarata ca fiind neconstitutionala sintagma – „la data comunicarii deciziei de pensie in cazul pensiei de invaliditate de gradul III”. Aceasta prevedere a fost declarata neconstitutionala prin Decizia nr. 759 din 23 noiembrie 2017, insa a fost preluata, in continuare, in continutul art. 56 alin. (1) lit. c) teza a II-a prima ipoteza din Codul muncii, perpetuand astfel efectele neconstitutionale constate anterior.

Amintim ca prin Decizia nr. 759/2017, publicata in Monitorul Oficial nr.108 din 5 februarie 2018, Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate si a constatat ca dispozitiile art.56 alin.(1) lit.c) teza a doua prima ipoteza din Codul muncii sunt neconstitutionale.

Curtea apreciaza ca restrangerea exercitiului dreptului la munca rezultata ca efect al dispozitiilor art.56 alin.(1) lit. c) teza a doua, prima ipoteza din Legea nr.53/2003 reprezinta o masura disproportionata in raport cu ratiunile avute in vedere de legiuitor si creeaza un dezechilibru sub aspectul protectiei acordate celor doua parti ale raportului de munca, fiind astfel infrante prevederile art.41 alin.(1) din Constitutie. Aceasta concluzie apare cu atat mai conturata cu cat se are in vedere faptul ca se refera la persoane care dispun de sanse reduse de integrare pe piata muncii, ca urmare a starii de invaliditate.

De asemenea, raportandu-se la ansamblul reglementarii Codului muncii, Curtea considera ca dispozitiile de lege supuse controlului de constitutionalitate plaseaza beneficiarii pensiei de invaliditate de gradul III intr-o situatie defavorabila in raport cu ceilalti salariati care beneficiaza de dreptul de a renegocia clauzele contractului individual de munca, astfel incat sa poata continua raporturile de munca in conditii adecvate capacitatii lor de munca.

Autor: Elena Savciuc, Expert legislatia muncii, membru acreditat UNELM
*Experienta de peste 15 ani in domeniul resurselor umane in companii cu peste 700 de angajati din industria prelucratoare, constructii si call center
*Colaborator Revista Romana de Dreptul Muncii