contabun.ro

Decizia ICCJ nr. 18 din 29 septembrie 2025 cu privire la interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 60 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, referitor la interdictia de concediere a salariatului aflat in incapacitate temporara de munca, a fost publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 967 din 20 octombrie 2025.

Prin Decizia nr. 18 din 29 septembrie 2025, Inalta Curte de Casatie si Justitie (ICCJ) a admis recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curtii de Apel Craiova si, in consecinta, stabileste ca:

In interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 60 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, interdictia de concediere priveste momentul emiterii deciziei de concediere, moment care nu se poate situa in perioada in care salariatul se afla in incapacitate temporara de munca stabilita prin certificat medical conform legii.

Din Decizia ICCJ nr.18/2025:

52. Analizarea cadrului normativ care reglementeaza concedierea releva faptul ca interdictia de concediere a salariatului impusa angajatorului de art. 60 alin. (1) lit. a) din Codul muncii este temporara, si anume „pe durata incapacitatii temporare de munca, stabilita prin certificat medical conform legii”, si este absoluta, textul legii fiind imperativ, in sensul ca „nu poate fi dispusa”.

53. Modalitatea de reglementare impune concluzia ca expresia „nu poate fi dispusa” se refera in mod evident, astfel cum s-a retinut in prima orientare jurisprudentiala, la manifestarea de vointa a angajatorului, care este impiedicat sa emita decizia de concediere in anumite situatii prevazute expres si limitativ, asadar, la momentul emiterii deciziei de concediere, care reprezinta un element temporal cert.

54. Raportat la dispozitiile legale mentionate, expresia „nu poate fi dispusa” nu poate fi interpretata in sensul ca se refera la data comunicarii, data la care aceasta decizie produce efecte, imprejurare care survine ulterior emiterii si are caracter incert, din perspectiva emitentului actului juridic unilateral, care trebuie sa verifice conditiile de validitate a actului la data emiterii acestuia, iar o asemenea interpretare nu rezulta nici din alte dispozitii ale legii.

55. A dispune inseamna „a decide”, „a hotari”, „a ordona”, in intelesul curent al termenului, potrivit Dictionarului explicativ al limbii romane.

56. Daca legiuitorul ar fi dorit sa confere expresiei un sens autonom, ar fi trebuit sa o defineasca in cuprinsul actului normativ. Or, legiuitorul nu a procedat astfel, referindu-se explicit la momentul cand masura concedierii este dispusa, astfel ca nu ar putea fi interpretat in sensul ca se refera la comunicarea deciziei. O asemenea concluzie, contrar argumentelor din a doua orientare jurisprudentiala, nu rezulta din prevederile legale, care nu fac nicio referire la momentul de la care decizia de concediere produce efecte.

57. Este fara echivoc ca textul legal se refera la manifestarea de vointa de a inceta contractul individual de munca, fara a distinge in ceea ce priveste comunicarea sau producerea de efecte, vointa legiuitorului fiind de a nu permite angajatorului sa emita actul de concediere in perioada in care salariatul se afla in incapacitate temporara de munca.

58. Nu prezinta relevanta faptul ca decizia de concediere produce efecte ulterior, de la momentul comunicarii acesteia catre salariat. Interdictia priveste emiterea deciziei in perioada incapacitatii temporare de munca a salariatului, dovedita prin certificatul de concediu medical, si nu comunicarea acesteia, iar art. 78 din Codul muncii sanctioneaza cu nulitatea absoluta concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii reglementate de lege.

59. Si din aceasta perspectiva concluzia este evidenta, in sensul ca interdictia de concediere priveste emiterea deciziei de concediere, act juridic unilateral al angajatorului, indiferent de data comunicarii si producerii de efecte. Aceasta deoarece nulitatea este sanctiunea care intervine in situatia in care la momentul emiterii unui act juridic sunt incalcate anumite dispozitii legale, iar cauzele care determina nulitatea trebuie sa existe la momentul emiterii acelui act, astfel cum rezulta din art. 1.325 din Codul civil („Daca prin lege nu se prevede altfel, dispozitiile legale privitoare la contracte se aplica in mod corespunzator actelor unilaterale.”), raportat la art. 1.246 alin. (1) din Codul civil („Orice contract incheiat cu incalcarea conditiilor cerute de lege pentru incheierea sa valabila este supus nulitatii, daca prin lege nu se prevede o alta sanctiune.”).

60. Analiza conditiilor de validitate a actului juridic, inclusiv inexistenta unei interdictii prevazute imperativ in acest sens, se realizeaza prin raportare la data emiterii actului, data la care angajatorul si-a manifestat vointa de a inceta contractul individual de munca, chiar daca decizia de concediere produce efecte doar de la data comunicarii acesteia. In caz contrar, nulitatea ar fi determinata de un element care a intervenit ulterior emiterii deciziei de concediere.

61. Faptul ca decizia de concediere, act juridic unilateral, devine irevocabila de la momentul la care produce efectele pentru care a fost emisa prezinta relevanta din perspectiva posibilitatii revocarii deciziei de concediere, care poate avea loc exclusiv pana la data comunicarii acesteia catre salariat, moment de la care devine irevocabila.

62. O interpretare contrara, in sensul ca interdictia de concediere se raporteaza la momentul la care decizia de concediere este comunicata si produce efecte, ar conduce si la nesocotirea dispozitiilor art. 50 lit. b) din Codul muncii, potrivit carora „Contractul individual de munca se suspenda de drept in urmatoarele situatii: concediu pentru incapacitate temporara de munca”.

63. Conform dispozitiilor art. 49 alin. (6) din Codul muncii, „In cazul suspendarii contractului individual de munca se suspenda toate termenele care au legatura cu incheierea, modificarea, executarea sau incetarea contractului individual de munca, cu exceptia situatiilor in care contractul individual de munca inceteaza de drept.”, si numai in situatia in care in timpul perioadei de suspendare a contractului intervine o cauza de incetare de drept a contractului individual de munca, potrivit alin. (5) al aceluiasi articol, „cauza de incetare de drept prevaleaza”.

64. Avand in vedere efectul suspensiv pe care concediul pentru incapacitate temporara de munca a salariatului il produce cu privire la contractul individual de munca, fiind in prezenta unei cauze de suspendare de drept a acestuia, care intervine in virtutea legii, ope legis, chiar de la data la care a intervenit incapacitatea temporara de munca, pentru intreaga perioada de incapacitate de munca opereaza interdictia de concediere prevazuta de art. 60 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, astfel ca nu poate fi dispusa nicio masura de natura a duce la incetarea contractului individual de munca.

65. Aceasta interpretare corespunde finalitatii urmarite de legiuitor, de protectie a drepturilor si a intereselor legitime ale salariatului aflat in incapacitate temporara de munca, avand in vedere pozitia obiectiv dominanta a angajatorului in desfasurarea raportului de munca si tinand seama ca relatiile de munca se bazeaza pe principiul bunei-credinte (art. 8 din Codul muncii).

66. Curtea Constitutionala a subliniat in acest sens, in motivarea solutiei de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 60 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, prin care s-a invocat incalcarea art. 53 din Constitutie referitor la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati, prin Decizia nr. 728 din 1 iunie 2010, ca se justifica restrangerea anumitor drepturi ale angajatorului, avand in vedere faptul ca raporturile de munca nasc drepturi si obligatii specifice fiecareia dintre partile acestora. Intre cele doua parti ale contractului de munca exista o relatie de subordonare, caracterizata prin prestarea muncii de catre salariat sub autoritatea angajatorului. In acelasi timp insa legiuitorul a urmarit protejarea drepturilor salariatului printr-o serie de masuri si interdictii ale exercitarii drepturilor angajatorului. Printre aceste interdictii se afla si cea privind concedierea salariatului atat timp cat acesta se afla in imposibilitatea de a desfasura munca din cauza starii sale de sanatate. In acest fel, salariatul este asigurat ca are dreptul de a-si ingriji sanatatea, fara ca aceasta sa atraga consecinte negative asupra raporturilor sale de munca. Drepturile si obligatiile specifice ale celor doua parti ale contractului de munca le plaseaza pe acestea in situatii distincte, care justifica un tratament juridic diferentiat.

67. Emiterea de catre angajator a unei decizii prin care suspenda efectele deciziei de concediere sau simpla invocare a faptului ca efectele deciziei de concediere ar fi suspendate, cu trimitere la dispozitiile art. 49 alin. (6) din Codul muncii referitoare la suspendarea termenelor care au legatura cu executarea sau incetarea contractului individual de munca, imprejurari retinute in cauzele care reflecta jurisprudenta neunitara, nu este de natura sa inlature argumentele prezentate si nu justifica cea de-a doua orientare jurisprudentiala, in sensul ca interdictia vizeaza momentul la care aceasta decizie a fost comunicata si a produs efecte.

68. Nulitatea absoluta a deciziei de concediere nu poate fi inlaturata de catre angajator prin emiterea unei decizii de suspendare a efectelor deciziei de concediere sau prin sustinerea ca aceasta decizie este suspendata, potrivit art. 49 alin. (6) din Codul muncii, pana la data incetarii incapacitatii temporare de munca, in conditiile in care contractul individual de munca este deja suspendat de drept pentru incapacitate temporara de munca si se invoca, in lipsa unui temei de drept, suspendarea efectelor unui act unilateral emis pe durata acestei suspendari. Pe de alta parte, la data comunicarii deciziei de concediere, actul unilateral al angajatorului produce efectele specifice, potrivit dispozitiilor art. 77 din Codul muncii, si intervine incetarea contractului individual de munca.

69. Este de subliniat faptul ca in ipoteza in care incapacitatea temporara de munca intervine ulterior emiterii deciziei de concediere, dar anterior comunicarii si producerii efectului constand in incetarea contractului individual de munca, nu este incidenta norma de la art. 60 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, care are in vedere concedierea dispusa de angajator pe durata incapacitatii temporare de munca. In conditiile in care decizia de concediere inca nu a produs efecte si intervine suspendarea de drept a contractului de munca, potrivit art. 50 lit. b) din Codul muncii, sunt aplicabile prevederile art. 49 alin. (6) din Codul muncii, iar masura incetarii contractului individual de munca dispusa prin decizia de concediere va produce efecte la incetarea perioadei de suspendare de drept a contractului de munca.

70. Considerentele mentionate conduc la concluzia, in ceea ce priveste interpretarea dispozitiilor art. 60 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, potrivit careia decizia de concediere nu poate fi emisa pe durata incapacitatii temporare de munca, stabilita prin certificat medical conform legii, astfel cum s-a retinut in prima orientare jurisprudentiala. Nu prezinta relevanta, din perspectiva interdictiei de concediere, data comunicarii deciziei si nici data la care produce efecte masura luata de angajator privind incetarea contractului de munca.

71. Pentru aceste motive, in temeiul art. 517 alin. (1) din Codul de procedura civila, Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca se impune admiterea recursului in interesul legii, in sensul ca, in interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 60 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, interdictia de concediere priveste momentul emiterii deciziei de concediere, moment care nu se poate situa in perioada in care salariatul se afla in incapacitate temporara de munca stabilita prin certificat medical conform legii.

Decizia ICCJ nr.18/2025 poate fi consultata integral aici: https://www.iccj.ro/2025/10/21/decizia-nr-18-din-29-septembrie-2025-2/

Autor: Elena Savciuc, Expert legislatia muncii, membru acreditat UNELM
*Experienta de peste 17 ani in domeniul resurselor umane in companii cu peste 700 de angajati din industria prelucratoare, constructii si call center
*Colaborator Revista Romana de Dreptul Muncii