contabun.ro

Prin Hotararea din 4 octombrie 2024, in cauza C-314/23, Curtea de justitie a Uniunii europene (CJUE) a declarat urmatoarele:

„Articolul 2 alineatul (1) litera (e) si articolul 4 din Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea in aplicare a principiului egalitatii de sanse si al egalitatii de tratament intre barbati si femei in materie de incadrare in munca si de munca trebuie interpretate in sensul ca, pe de o parte, diurnele care compenseaza in mod forfetar anumite cheltuieli suportate de lucratori ca urmare a deplasarilor lor profesionale constituie un element al remuneratiei lor si ca, pe de alta parte, o diferenta intre cuantumul unor astfel de indemnizatii, dupa cum sunt acordate unui grup de lucratori compus majoritar din barbati sau unui grup de lucratori compus majoritar din femei, nu este interzisa de aceasta directiva atunci cand aceste doua grupuri de lucratori nu exercita aceeasi munca sau o munca careia i se atribuie o valoare egala.”

Din Hotararea CJUE,
Cu privire la intrebarea preliminara:
(…)

25. Pe de alta parte, in timp ce articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2006/54 interzice orice discriminare indirecta pe criteriul sexului in conditiile de incadrare in munca si de munca, articolul 4 din aceasta directiva interzice diferenta de tratament in remunerarea lucratorilor numai in masura in care ea priveste aceeasi munca sau o munca careia i se atribuie o valoare egala.
(…)

27. In aceste conditii, trebuie sa se considere ca, prin intermediul intrebarii formulate, instanta de trimitere solicita in esenta sa se stabileasca daca articolul 2 alineatul (1) litera (e) si articolul 4 din Directiva 2006/54 trebuie interpretate in sensul ca, pe de o parte, diurnele care compenseaza forfetar anumite cheltuieli suportate de lucratori ca urmare a deplasarilor profesionale ale acestora fac parte din remuneratia lor sau, dimpotriva, din conditiile lor de munca si, pe de alta parte, o diferenta de tratament intre cuantumul unor astfel de indemnizatii, dupa cum sunt acordate unui grup de lucratori compus majoritar din barbati sau unui grup de lucratori compus majoritar din femei, constituie o discriminare indirecta pe criteriul sexului interzisa de aceasta directiva.

28. In aceasta privinta, trebuie sa se constate ca notiunea de „remuneratie” definita la articolul 2 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2006/54 este o notiune autonoma de drept al Uniunii, care trebuie sa primeasca o interpretare larga (a se vedea prin analogie Hotararea din 7 martie 1996, Freers si Speckmann, C‑278/93, EU:C:1996:83, punctul 16, si Hotararea din 19 septembrie 2018, Bedi, C‑312/17, EU:C:2018:734, punctul 33).

29. Din insusi modul de redactare a articolului 2 alineatul (1) litera (e) rezulta ca, in sensul acestei dispozitii, „remuneratia” cuprinde nu numai salariul, ci si „orice alt avantaj, platite direct sau indirect, in numerar sau in natura, de catre angajator lucratorului pe motivul incadrarii in munca a acestuia din urma”.

30. Or, diurnele, cum sunt cele in discutie in litigiul principal, constituie in mod vadit un avantaj economic platit in numerar, direct de catre angajator lucratorului, prin care se urmareste compensarea forfetara a anumitor cheltuieli pe care acesta le‑ar fi suportat in cadrul executarii obligatiilor care decurg din contractul sau de munca.

31. Imprejurarea, subliniata de instanta de trimitere, ca aceste diurne nu ar remunera o munca specifica calculata pe unitate de timp sau la norma nu poate fi suficienta pentru a exclude diurnele mentionate din notiunea de „remuneratie” in sensul articolului 2 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2006/54.

32. Astfel, din aceasta dispozitie nu reiese ca o asemenea notiune impune ca avantajul platit de angajator sa remunereze o munca specifica, un atare avantaj trebuind doar sa fie platit „pe motivul incadrarii in munca” a lucratorului (a se vedea prin analogie Hotararea din 19 septembrie 2018, Bedi, C‑312/17, EU:C:2018:734, punctul 34).

33. In speta, din decizia de trimitere reiese ca diurnele au ca finalitate compensarea forfetara a anumitor cheltuieli suportate de lucratorii in cauza ca urmare a deplasarilor pe care le efectueaza in cadrul contractului lor de munca, cu alte cuvinte, pe motivul incadrarii lor in munca.

34. Contrar a ceea ce observa Comisia Europeana, aceasta interpretare nu este repusa in discutie de jurisprudenta care rezulta din Hotararea din 15 septembrie 2011, Williams si altii (C‑155/10, EU:C:2011:588, punctul 25), potrivit careia elementele remuneratiei globale a lucratorului care au ca scop numai acoperirea unor costuri ocazionale sau accesorii intervenite cu ocazia executarii sarcinilor care revin lucratorului potrivit contractului sau de munca nu trebuie sa fie luate in considerare pentru calculul sumei cuvenite lucratorului pe durata concediului anual.

35. Astfel, in aceasta hotarare, care nu privea Directiva 2006/54, ci Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizarii
timpului de lucru (JO 2003, L 299, p. 9, Editie speciala, 05/vol. 7, p. 3), Curtea s‑a limitat sa constate ca remuneratia poate fi compusa din mai multe elemente, dintre care unele nu trebuie sa fie luate in considerare pentru calculul sumelor care trebuie platite salariatului in temeiul concediului sau anual. In schimb, Curtea nu a considerat nicidecum ca asemenea elemente nu faceau parte din remuneratia lucratorului.
(…)

39. In speta, instanta de trimitere deduce existenta unei diferente de tratament indirecte pe criteriul sexului din faptul ca, pe de o parte, personalul de cabina este compus in cea mai mare parte din lucratori de sex feminin, iar pilotii sunt in cea mai mare parte lucratori de sex masculin si ca, pe de alta parte, cuantumul diurnelor platite membrilor personalului de cabina este semnificativ mai redus decat cuantumul diurnelor platite pilotilor.

40.Cu toate acestea, din articolul 4 din Directiva 2006/54 rezulta ca o asemenea diferenta de tratament in ceea ce priveste remunerarea lucratorilor in discutie in litigiul principal nu ar putea constitui o discriminare indirecta pe criteriul sexului, interzisa de respectiva dispozitie, decat daca aceasta remuneratie ar fi platita „pentru aceeasi munca sau pentru o munca careia i se atribuie o valoare egala”.

41.In aceasta privinta, dupa cum reiese din considerentul (9) al Directivei 2006/54, pentru a aprecia daca lucratorii presteaza aceeasi munca sau o munca de valoare egala, trebuie sa se tina seama de un ansamblu de factori, cum ar fi natura muncii, conditiile de formare si conditiile de munca.

42.Or, membrii personalului de cabina si pilotii nu efectueaza in mod vadit aceeasi munca. In plus, tinand seama de formarea necesara pentru exercitarea profesiei de pilot si de responsabilitatile aferente acesteia din urma, nu se poate considera ca munca pilotilor are o valoare egala cu munca membrilor personalului de cabina, in sensul articolului 4 din Directiva 2006/54.

43.In aceste conditii, diferenta de tratament indirecta mentionata la punctul 39 din prezenta hotarare nu poate fi calificata drept discriminare indirecta pe criteriul sexului, in sensul Directivei 2006/54.

44.Rezulta ca nu este necesar sa se raspunda la intrebarea daca o astfel de diferenta de tratament indirecta poate fi justificata pe baza faptului ca avantajele in cauza sunt prevazute prin conventii colective distincte, incheiate intre parti diferite.

45.Tinand seama de cele ce preceda, este necesar sa se raspunda la intrebarea adresata ca articolul 2 alineatul (1) litera (e) si articolul 4 din Directiva 2006/54 trebuie interpretate in sensul ca, pe de o parte, diurnele care compenseaza in mod forfetar anumite cheltuieli suportate de lucratori ca urmare a deplasarilor lor profesionale constituie un element al remuneratiei lor si ca, pe de alta parte, o diferenta intre cuantumul unor astfel de indemnizatii, dupa cum sunt acordate unui grup de lucratori compus majoritar din barbati sau unui grup de lucratori compus majoritar din femei, nu este interzisa de aceasta directiva atunci cand aceste doua grupuri de lucratori nu exercita aceeasi munca sau o munca careia i se atribuie o valoare egala.

Decizia CJUE din 4 octombrie 2024, in cauza C-314/23, poate fi consultata aici: https://curia.europa.eu/juris/document/document.jsf?text=&docid=290705&pageIndex=0&doclang=RO&mode=lst&dir=&occ=first&part=1&cid=5358722